Tatăl, plutonier adjutant (r) Gheorghiță Nicolae, și-a dedicat viața armei pompierilor. A fost martor la incendii devastatoare, intervenții riscante și momente în care a salvat vieți. Acum, la pensie, privește cu mândrie către fiii săi, Nicolae și Ștefan, care au ales să-i urmeze exemplul. „Viața de familie a fost influențată în mod pozitiv de meseria de pompier, având-o mereu alături pe soția mea. De fiecare dată când aduceam acasă prezanta murdară de la un incendiu sau pătată în urma unui accident, copiii mă întrebau dacă am reușit să duc la bun sfârșit intervenția. Atunci începeam să le povestesc despre misiunea mea, iar ei, ascultând cu nerăbdare, îmi spuneau că sunt eroul lor. Mi-am dorit mereu ca ei să-mi urmeze meseria și mă simt foarte împlinit atunci când îmi povestesc cu patos intervențiile la care au participat”, mărturisește plutonier adjutant (r) Gheorghiță Nicolae.

 

Nicolae, fiul cel mare, a absolvit Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ,,Pavel Zăgănescu” Boldești în urmă cu peste un deceniu și s-a remarcat rapid ca un profesionist desăvârșit. ,,Încă din clasele primare mi-am dorit să urmez meseria tatălui meu. Această alegere a fost influențată atât de poveștile pe care mi le spunea, cât și de faptul că locuiam foarte aproape de Detașamentul de Pompieri. Mereu când plecau la intervenție, auzeam zgomotul motorului de la bătrâna APCA, sirenele și vedeam culoarea roșie. Atunci știam că îmi doresc să fiu acolo, cu ei. Astfel, după ani, am decis să dau examen la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ,,Pavel Zăgănescu” Boldești. Am ales această școală știind că doar ca subofițer pot avea parte de adrenalina și satisfacția pe care ți-o generează o intervenție în care salvezi o persoană, stingi un incendiu, salvezi bunurile oamenilor sau un animal”, povestește, colegul nostru, plutonier adjutant Gheorghiță Nicolae.

 

La fiecare intervenție, el dovedește devotament și pricepere, calități pe care le-a moștenit de la tatăl său. Din decembrie anul trecut, pentru prima dată în cariera sa, are un coleg mai special, fratele său mai mic, Ștefan, care a absolvit aceeași școală. Cei doi frați sunt despărțiți de 13 ani și o zi, dar pasiunea pentru meserie îi apropie mai mult ca niciodată. ,,Să avem toți aceeași meserie, să formăm o echipă, a fost un lucru benefic, deoarece reușeam să ne coordonăm foarte bine și am avut parte doar de reușite. Împreună cu fratele meu Ștefan, am intervenit la stingerea incendiilor, descarcerarea victimelor din autovehicule implicate în accidente rutiere și acordarea primului ajutor persoanelor aflate în nevoie. Pentru noi această meserie, dincolo de salvarea oamenilor, înseamnă disciplină, devotament, încredere și răbdare”, relatează Gheorghiță Nicolae.

 

Deși tatăl s-a retras din activitate, iar fiii săi duc mai departe tradiția, familia are deja un posibil viitor pompier în creștere. David, băiatul de 7 ani al lui Nicolae, este fascinat de meseria tatălui și a unchiului său. De fiecare dată când are ocazia, îmbracă o mică uniformă și spune că într-o zi va merge și el la Școala de Pompieri. „M-aș bucura ca David să urmeze această meserie nobilă, are cine să-l îndrume și să-l sfătuiască. Cine știe? Poate el va fi a treia generație de pompieri”, ne spune, zâmbind, Nicolae.

 

În familia Gheorghiță, pompierii nu sunt doar salvatori, ci și frați, fii și tați. De la tatăl, care a inspirat prin curajul său, la Nicolae și Ștefan, care acum intervin cot la cot în misiuni dificile, până la micuțul David, care privește spre viitor cu visuri mari, ei demonstrează că eroismul nu este doar o meserie, ci un mod de viață. ,,Cel mai bun sfat pe care ni l-a dat tatăl nostru – să fim tot timpul în siguranță pentru a reuși să-l salvăm pe cel aflat în pericol, deoarece noi mergem acolo de unde toți fug. Și mereu să ne întorceam cum s-a întors și el: sănătoși, acasă, la familie”, mărturisește Nicolae.